Consiliul Judetean Brasov a terminat in urma cu aproximativ o luna si jumatate, un proiect de reabilitare a aleii de sub Tampa impreuna cu zidul cetatii vechi si cele cateva turnuri.
Fiecare turnulet a primit cate un specific asa cum se intampla in vechime. Unul gazduieste galeria de arta a doi artisti, sot si sotie, un altul este dedicat vanatorii si asa mai departe.
Cea mai interesant oprire insa, pe care am avut-o in vizita de la sfarsitul saptamanii trecute, a fost la Turnul Lemnarului. In pragul atelierului ingust, am fost intampinati de un batranel vivace cu chip de povestitor, stapanul acestui univers tainic al decuparii si insufletirii bucatilor de lemn ne-a vorbit despre simbolurile precrestine regasite pe prajina nomazilor si despre insemnatatea locuintei ce sta azi sa se piarda. Prajina cu talpa cerului, constructiile din busteni, stalpii decorativi din pridvorul caselor batranesti si “nimicul” de azi. De la uniunea dintre cer si pamant “omul si pomul”, la sfintenia caminului si vilele ostentative lipsite de suflet si caldura.
In cele cateva minute cat am zabovit intre zidurile atelierului, fiindca aici se lucreaza nu doar se expun lucrari, batranul lemnar ne-a marturisit si tristetea cu care priveste tinerii de azi. Lipsiti de o educatie in spiritul valorilor familiei, acestia pierd notiunea timpului urmarind mai de graba o implinire profesionala si materiala decat pe cea spirituala.
Casatoria, copii, dragostea, credinta au devenit niste cuvinte usoare, fara continut si rezonanta cuvenita. Am mers prea departe cu civilizatia, cu libertatea, cu modernizarea. Am pierdut esenta si traditiile acestui popor. Numai in sate uitate de lume, intre cei foarte saraci si printre tigani se mai pastreaza adevaratele valori umane, nu vi se pare nimic anormal?
Pe drumul catre servici, langa un oficiu al postei, observ zi de zi doi oameni ai strazii, probabil sot si sotie. Stiu ca nu au unde locui, seara dorm prin adaposturile din Bucuresti iar ziua stau pur si simplu pe trepte fara sa ceara ceva, fara sa planga si fara sa-si blesteme zilele. Sunt impacati pentru ca se au reciproc, pentru ca iarna e mai blanda si vara mai racoroasa, fiindca sunt desprinsi de lumea ce forfoteste in jurul lor si pentru ca Dumnezeu ii ocorteste in permanenta.
Cine credeti ca zambeste mai des si se bucura mai mult, mai intens… noi cu fruntile incretite de stres si plamanii plini de fum sau ei?
Share and Enjoy
No related posts.
Networking